Am citit cartea mai mult ca o curiozitate . Intr-adevar de cele mai multe ori citesc carti care au avut succes in tara lor de origine motiv pentru care am ales sa citesc aceasta carte. Mi s-a parut interesanta ideea autoarei de a-si povesti pe larg viata cu bunele si relele sale ca un roman . De asemenea faptul ca numele personajelor corespund cu realitatea arata ca autoarea nu are nimic de ascuns si ca doreste sa ne impartaseasca din experientele sale traite la inceput in SUA, iar apoi in cele trei tari adoptive ale sale: Italia, India si Indonezia.
In Italia , eroina , incearca sa regaseasca micile placeri ale acestei lumi nepasandu-i de tarele acestei societati. Este deschisa la nou si tot ceea ce implica aceasta. Mare iubitoare a limbii si culturii italiene incearca sa invete limba lui MIchelangelo imbinand utilul cu placutul . Astfel ajunge sa relationeze cu un italian ce doreste la randu-i sa invete limba engleza. Isi ia angajamentul ca nu se va implica in nici o relatie sentimentala, motivele fiind multe si dureroase.Astfel pe durata unui an , Liz, reuseste sa invete italiana mai mult cu ajutorul conversatiei decat prin cursurile la care asista dar in acelasi timp descopera o noua placere: aceea de a gusta din minunata bucatarie italiana. Se ingrasa 12 kilograme insa se pare ca nu ii pasa foarte mult desi orice femeie cand vede ca a pus pe cat de putin se ingrozeste. Mi-a placut faptul ca a avut un scop in toata calatoria sa in Italia desi a plecat pentru a se redescoperi: a vrut sa invete limba italiana, limba pe care o considera cea mai frumoasa ca muzicalitate. Cred ca toti am vrea sa stim o limba straina anume dar care pare ca nu vrea sa se lipeasca de noi . Asa a avut si ea impresia ..pana la un moment dat cand si-a dat seama ca poate sa dialogheze usor cu cei din jurul ei.
In India , Liz, incearca sa se regaseasca pe sine prin rugaciune si meditatie . Personal nu sunt adepta acestui tip de meditatie care este yoga- dar respect alegerile autoarei. Aici ea demonstreaza ca orice om se poate apropia mai mult de Dumnezeu prin rugaciune si daruire totala. De asemenea arata ca nimic nu e imposibil- a reusit intr-un final sa recite Gurugita. A stiut sa relationeze cu cei jurul ei ceea ce a facut-o sa se simta utila si iubita.Personal nu stou daca as putea sa ma trezesc atat de devreme si sa duc o viata atat de ascetica.
Indonezia reprezinta locul unde regaseste dragostea ceea ce demonstreaza ca iubirea nu tine cont de imprejurari sau varsta. Autoarea ajunge unul din cei mai apropiati oameni ai vraciului satului si astfel reuseste sa vada probleme sociale, economice si politice cu care se confrunta statul indonezian. Personalitatea ei nu cunoaste bariere sociale ceea ce o face sa se imprieteneasca cu tot felul de oameni (in iNDIA a fost Richard din Texas) aici e Wayan si Yudhi. Demonstreaza ca prietenia e una din calitatile sale cele mai importante si este gata sa riste totul pentru o persoana pe care abia o cunoaste.Finalul cartii reprezinta rasplata ei. Dupa multe lacrimi si suferinte, dupa experimentarea rugaciunii si a meditatie regaseste intr-un final cel mai important sentiment pe care il poate avea un om :dragostea .
Un citat care mi-a ramas in minte din aceasta carte este textul citat de autoare din Sf Augustin:"Intreaga noastra lucrare in aceasta viata e sa redam sanatatea ochiului din inima noastra , ochi prin care poate fi vazut Dumnezeu."
