Sportul românesc a suferit o nouă cruntă dezămăgire la Campionatele
Mondiale de Gimnastică Artistică de la Glasgow. Plecată cu pretenții la
podiumul mondial în cât mai multe probe , delegația României a reușit să se
califice doar în trei finale mondiale: Larisa Iordache, Laura Jurca și Cristian
Bățagă la individual compus( cu evoluții modeste) și octuplul campion mondial
Marian Drăgulesc, aflat la prima competiție importantă după revenire, a reușit
să se califice în finala de la sărituri cu al treilea punctaj, la distanță
foarte mică de locurile fruntașe. Cel mai usturător eșec le are în prim plan pe
fete care pentru prima dată în istorie nu s-au calificat în finala pe echipe
sau în vreo finală pe aparate.
Deși toate speranțele se puneau în multipla campioană
europeană Larisa Iordache , aceasta a ratat complet evoluția din calificări
nereușind să-și arate exercițiile cu dificultate de la bârnă și sol. Ea are șansa de a mai repara din imaginea
șifonată a fetelor joi în finala de la individual compus unde, deși calificată
doar cu al 16 lea punctaj, ar putea realiza un rezultat mult mai bun dacă
reușește să-și stăpânească emoțiile și să-și realizeze integralele la adevarata
valoare.
Acum speranțele românilor se pun tot în membrul vechii
generații- Marian Drăgulescu. „Marocanul” a revenit în acest an în competițiile
oficiale cu intenția clară: o medalie olimpică de aur la Rio-singura care-i
lipsește din palmares Marian având în
palmares o medalie de argint și două de bronz la olimpiadă, 8 titluri mondiale și o medalie de argint dar
și 9 titluri europene plus 3 medalii de argint și 2 de bronz. Revenit de puțin
timp în sala de gimnastică acesta încearcă inventarea unei noi sărituri care să-i
poarte numele după cea existentă în prezent și care este executată de foarte
mulți gimnaști. Noua săritură se dorește
a fi una mai valoroasă care să-i crească șsansele la prima poziție a
podiumului mondial și olimpic. Acesta s-a calificat cu a treia notă în finala
de duminică 15.416 fiind devansat doar de coreeanul Ri 15.524 și de rusul
Abliazin 15.483 ceea ce face ca finala să fie una deschisă acuratețea
execuțiilor contând în stabilirea campionului mondial.
Revenirea sa este cu atât mai îmbucurătoare cu cât
actuala generație nu reușește să le înlocuiască cu brio pe cele anterioare atât
la fete cât și la băieți. Dacă tripla campioană de la Atena, Cătălina Ponor, nu
s-ar fi accidentat înainte de mondiale atunci se putea spune cu siguranță că
gimnastica românească trăiește doar prin
vechile glorii și din amintiri.
Din păcate asistăm tot mai mult la declinul sportului
românesc chiar și în sporturile olimpice care ne-au adus atâtea satisfacții
până acum. După ce echipajul feminin de
8+1 de canotaj a ratat calificarea la
Rio 2016 acum alte sporturi importante sunt aproape de aceași „performanță”:
echipele de gimanastică vor trebui să participe la turneul preolimpic din
primăvară pentru a prinde unul din ultimele patru locuri libere în timp ce alte
discipline ca handbal feminin, tir, înot sau kaiac canoe sunt destul de departe
de calificare ceea ce face ca repetarea performanțelor de la olimpiadele
precedente să devină practic imposibile.
Acesta este din păcate una din
consecințele unui sistem sportiv tot mai
bolnav. Lipsa investițiilor majore în infrastructură, în centrele de copii si
juniori,i câmpul de selecție tot mai restrâns dar și corupția tot mare fac ca viitorul sportului românesc să
fie unul sumbru.
