marți, 31 iulie 2012

Medalii furate şi vise frânte

Jocurile Olimpice îndeamnă la unitate, pace, diversitate şi corectitudine. Sportivii trăiesc ca o mare familie în Satul Olimpic. Pe lângă dorinţa de a deveni campion olimpic, pentru care fiecare sportiv se pregăteşte asiduu timp de patru ani, la Jocurile Olimpice, fiecare sportiv trebuie să respecte regulile jocului şi implicit să-şi respecte adversarul.La fiecare festivitate de deschidere a Jocurilor Olimpice, reprezentanţii sportivilor, arbitrilor, antrenorilor jură că vor respecta regulile jocului, că vor fi imparţiali şi că vor fi fair-play.


Evenimentele de aseară ne-au demonstrat însă contrariul. Parcă trase la indigo, cele două scandaluri privind arbitrajul de ieri, la gimnastică şi scrimă, aveau loc în acelaşi timp, astfel că telespectatorul trebuia să tot schimbe canalul pentru a vedea deciziile finale.


Să începem cu gimnastica. Japonezii luptau cu chinezii pentru titlul olimpic. Ambele echipe se aflau în ultima rotaţie la cal cu mânere şi dacă ambele echipe îşi făceau exerciţiile asiaticii ar fi ocupat primele două locuri ale clasamentului. Chinezii şi-au făcut treaba însă japonezii nu. Aceştia din urmă cu două ratări au căzut instantaneu pe 4. Inspiraţi de ratările niponilor şi de un public frenetic, britanicii, susţinuţi de prinţii William şi Harry din tribune, au reuşit exerciţii excelente la sol, ceea ce i-a dus pe locul 2. Locul 3 era ocupat de ucrainieni, care au făcut exerciţii sigure la sol. Însă, după câteva minute stupoare. Japonezii fac contestaţie. În gimnastică este voie să conteşti doar nota ta. Niponii reclamau că Uchimura nu a primit coborârea.După multe deliberări şi probe video nota crede instantaneu cu o jumătate de punct, ceea ce îi duce pe niponi pe 2, pe britanici pe 3 dar mai ales pe ucrainieni pe 4. Cum japonezii şi-au contestat propria notă nimeni nu a spus nimic astfel că putem spune că japonezii au luat argintul la masa verde.


Dar apogeul zilei de ieri a reprezentat-o scandalul de la spadă fete. Calificată în semifinale după ce a trecut şi de Anca Măroiu, coreencei Shin i-a fost refuzată şansa de a lupta pentru aurul olimpic. În semifinale ea a dat peste nemţoaica Heidemann, campioană olimpică la Beijing. Asaltul pentru finală a fost unul foarte echilibrat, ceea ce a făcut ca la scorul de 5-5 să se intre în minutul pentru tuşa de aur. Dacă după acel minut situaţia rămea egală, coreeanca ar fi câştigat având prioritate din partea arbitrilor. Dar ce a urmat a depăşit orice film S.F. Când mai era o secundă din acel minut, cele două au făcut tuşă dublă. S-a reluat asaltul..încă o dublă....dar cât durează o secundă Antrenorul coreean era deja în culmea disperării..secunda trecuse şi coreeanca era în finală la meci egal. Dar cel care ţinea cronometrul a uitat să-l pornească. Se reia asaltul, nemţoaica reuşeşte tuşa victoriei, dar coreeni sunt stupefiaţi. Încep deliberările, contestaţiile şi apare întrebarea: Cum este posibil ca într-o singură secundă să se realizeze atâtea asalturi? Comentatorii din toate colţurile lumii ţin partea coreencei, chiar şi presa germană parcă recunoaşte greşeala..dar nimic..după lungi deliberări Heidemann este declarată câltigătoare..se bucură ca o sălbatică în timp ce micuţa Shin plânge plânsul neputinţei. Coreeanca nu pleacă de pe planşă, suporterii fluieră dar nimic..după aproape o oră decizia rămâne aceaşi... Coreeanca a luptat după nici 20 de minute pentru medalia de bronz, dar clar afectată de evenimente a pierdute şi pe aceea. Cum nimic în lumea aceasta nu rămâne nepedepsit, un pic de dreptate s-a făcut în finala mare unde Heidemann, cu toate tertipurile ei, a pierdut în faţa unei ucrainience anonime, care le bătuse pe drum şi pe Simona şi Ana Maria. Interesant este că oficlialii nu au vrut să urmărească proba video...dar rolul probei video este tocmai aceea de a elimina greşelile de arbitraj....Şi noi ne mai miram că arbitrii l-au furat pe Rareş Dumitrescu sau chiar şi pe Corina Căprioru la judo?


Scenele de la scrimă mi-au amintit de un alt incident. Moscova 1980, momentul în care Nadiei i s-a furat titlul olimpic la individual compus, ea primind doar 9,85 la bârnă, pentru ca reprezentanta gazdelor să câştige. Atunci au fost „doar” 28 de minute de deliberări...acum după 32 de ani povestea se repetă dar ca şi atunci arbitrii nu au scuze....în toate aceste incidente ei au uitat de jurământul de imparţialitate pe care l-au făcut în deschiderea Jocurilor Olimpice....şi încă Londra 2012 nu s-a încheiat. Arbitrii ar trebui să realizeze că deciziile lor afectează imaginea sportului şi distrug ani întregi de muncă şi sacrificii ale sportivilor. Eroii Jocurilor Olimpice trebuie să rămână sportivii..nu arbitrii.