Roger Federer-Secretul unei cariere de succes

Există o expresie celebră: In spatele unui barbat de succes sta o femeie puternica! Acesta se potriveşte foarte bine celor mai buni patru jucători din lume( deşi Rafa este pe 5 cum, pentru mine este în top 4). Jelena, Mirka, Kim şi Xisca sunt femeile care în ultimii ani au fost alături de Nole, Roger, Andy şi Rafa. Dar între acestea patru se remarcă Mirka Federer, fostă Vavrinecs, care este alături de Roger de 12 ani şi jumătate.

Mirka Vavrinec s-a născut în 1978 la Bojnie, în partea slovacă a Ceholsovaciei, părinţii ei stabilindu-se în Elveţia, în Kreuzlingen, în 1980. Mirka provine dintr-o familie de sportivi, tatăl său fiind fost aruncător de suliţă iar mama sa, Drahomira, având un magazin de bijuterii. În 1987, la vârsta de 9 ani, Mirka s-a mutat împreună cu familia în apropiere de Filderstadt, unde se desfăşura în acel moment un turneu WTA, la care participa şi Martina Navratilova. Navratilova i-a propus Mirkei să renunţe la balet, sport pe care îl practica, şi să încerce tenisul, aceasta considerând că fizicul o recomandă pentru acest sport.  La rugămintea Navratilovei, Jiri Granat avea să o antreneze în curând pe Mirka, care s-a dovedit a fi potrivită pentru tenis. 

Primul său rezultat important a venit la vârsta de 15 ani, când a devenit campioană a Elveţiei la categoria 18 ani. Atunci ea declara: Tenisul este viaţa mea, dar este greu de lucrat cu mine pentru că uneori pot fi foarte încăpăţânată.

La vârsta de 17 ani Mirka se afla printre primele 300 de jucătoare ale lumii, dar o accidentare la câlcâi în 1996 a ţinut-o multe luni departe de tenis, alunecând în clasament peste 300 de locuri.

Datorită ambiţiei şi talentului său- şi al reverului său, considerat de unii cel mai bun din lume- Mirka a intrat în top 100 în anul 2000. Olimpiada de la Sidney avea să-i schimbe viaţa pentru totdeauna. După ce Martina Hingis şi Paty Schnyder au declarat forfait, elveţianca (primind între timp cetăţenia), a primit un wild card din partea organizatorilor. În primul său tur, ea a reuşit să îi ia doar două gameuri, viitoarei finaliste Elena Dementieva, în timp ce în turneul masculin Federer a înregistrat patru victorii consecutive, suferind apoi în finala mică  una din cele mai grele înfrângeri din cariera sa, după cum el însuşi declară şi azi, la DiPasquale din Franţa, locul 61 în lume.

Însă, pe durata Jocurilor Olimpice, Mirka şi Roger au interacţionat mai mult decât o fac jucătorii deobicei în circuit, convieţuind în satul olimpic. La un moment dat, Mirka avea să declare: Nu ştiam că Roger este atât de amuzant. Interesant este că Federer declara înainte de Sidney: Dacă ar fi să aleg între tenis şi o prietenă, aş alege cu siguranţă tenis.

Astfel pe durata competiţiei, prietenia dintre cei doi s-a transformat într-o adevărată poveste de dragoste. Mirka a declarat de multe ori că nu a realizat iniţial că Roger era interesat în mod real de ea. Nu m-a sărutat până în ultima zi a Jocurile Olimpice, admite Mirka în cartea autobiografică a soţului său.

După Sidney, drumurile lor s-au despărţit fiecare participând la turnee, presa având de aşteptat mult timp pentru a publica poveşti şi poze despre cuplul ideal. La un moment dat, după ce un ziar, a încălcat dorinţele cuplului privind viaţa privată, Roger a declarat foarte supărat că: Nici eu, nici prietena mea nu dorim o asemenea expunere în presă , deoarece atunci nu ne-am mai putea concentra doar pe tenis.

Însă cariera de jucătoare a Mirkăi nu avea să mai dureze foarte mult. În 2001 a ajuns în turul 3 la US OPEN, pierzând la Henin, dar preţul a fost mare: ea accidentându-se din nou la picior. La 21 septembrie 2001, Mirka ajungea pe locul 76 în lume, cea mai bună clasare a sa în clasamentul WTA.  Accidentarea la ligamentul piciorului drept i-a oprit ascensiunea, forţând-o la o pauză de mai multe luni.

În ianuarie 2002, Mirka a participat împreună cu Roger la Hopman Cup, ei reuşind o victorie împotriva Argentinei.  Avea să fie una din ultimele sale victorii în tenis, ea retrăgându-se din tenis după turneul de la Budapesta, la doar 24 de ani.  Cariera sa cuprinde 202 victorii şi 159 de înfrângeri-incluzând aici şi turneele challenger- cu câştiguri de doar 260832 de dolari.

Această încheie abruptă şi prematură a carierei sale au deprimat-o pe  Mirka. Nu este uşor când faci toată viaţa ceea ce îţi place, să renunţi de pe o zi pe alta la acel lucru. Cea mai grea periaodă a fost când am stat 8 luni acasă şi nu puteam face nimic. Am avut mult timp pentru a mă gândi şi pentru a mă uita la tenis la TV. Roger a fost sprijinul meu cel mai important în acele momente. El mi-a dat tenisul din viaţa mea înapoi. Când el câştigă, e ca şi cum eu aş câştiga. 

Din momentul retragerii sale Mirka l-a însoţit pe Roger la majoritatea turneelor din circuitul ATP, nu doar ca iubită dar şi ca manager. A fost prezentă la toate momentele importante din cariera sa cu bune şi cu rele. Pe 2 iulie 2001, Roger îl învingea pe Sampras la Wimbledon, The Times scriind pe prima pagină: Ziua în care totul s-a schimbat la Wimbledon. Un an mai târziu venea primul succes de Mare Slem pentru Federer, tot la Wimbledon, succes privit din loja sa şi de Mirka alături de Peter Lundren, antrenorul de atunci al lui Federer.

Printre momentele cele mai grele în care Mirka a fost alături de Roger a fost august 2002, dată la care căpitanul de Cupă Davis al Elveţiei, Peter Carter a decedat într-un accident de circulaţie în Africa de Sud, loc recomandat de Roger. Elveţianul a fost şocat de moartea prietenului său, purtând banderolă neagră în timpul turneului de la Toronto şi renunţând la celelate turnee din USA, pentru a putea asista la funeralii, prima înmormântare la care Roger a participat.

Un alt moment greu, dar în viaţa de jucător, a fost înfrângerea din 2008 de la Wimbledon în faţa rivalului său Rafael Nadal. Însă, şi atunci Mirka ea a fost  alături de el.

Anul 2009 avea să reprezinte pentru cei doi încununarea vieţii de familie. Pe 11 aprilie 2009, Mirka şi Roger s-au căsători în cadrul unei ceremonii restrânse la Basel iar  pe 23 iulie s-au  născut gemenele celor doi Myla Rose şi. Charlene Riva. La cei aproape 4 ani ai lor, cele două gemene îşi însoţesc tatăl la aproape turneele din circuit alături de mama lor.

Mirka Federer este un adevărat model pentru orice soţie de sportiv. Fizic, nu este prototipul de prietenă sau soţie căutat de sportivii de azi cu formele perfecte şi pe post de încă un „trofeu” adăugat la colecţie. Nu îi place să apară în tabloide zi de zi, apare rar la petrecerile jucătorilor şi este o familistă convinsă.

Recunosc că în 2003 când am văzut-o prima dată la TV şi în presă mi se părea o femeie înfumurată care îi va influenţa negativ cariera lui Federer; şi nu eram singura. Dar relaţia lor a supravieţuit timpului, într-o perioadă în care sportivii îşi schimbă iubitele de pe o zi pe alta. Mirka a dovedit că în cariera unui sportiv este nevoie de echilibru între viaţa de familie şi cea sportivă. Roger a declarat de multe ori că Mirka este cea care conduce în familie, şi că nu ştie ce ar face fără ajutorul ei. Nu este deloc uşor să fii soţie de jucător de tenis, să lipseşti 80 % din an de acasă, să stai permanent în hoteluri şi să asişti non-stop la meciuri, Chiar dacă Mirka pare uneori plictisită în timpul meciurilor, poate doar oboseala îşi spune cuvântul.  Cu siguranţă faptul că şi ea a fost sportivă, cunoscând sacrificiile de zi de zi ale unui sportiv  a fost benefic relaţiei lor. Dacă era un fotomdel în plus, care dorea doar faimă de pe urma partenerului nu ar fi rezistat indiferent de cât de bună era situaţia financiară a lui Federer.

Atitudinea ei din meciul cu Murray de la Australian Open spune totul: şi-a susţinut soţul până în ultimul game trecând de la o stare la alta iar dacă mulţi au criticat-o pentru că nu a permis acelei camere să o filmeze toate reacţiile de pe durata meciului, eu o înţeleg şi o susţin. Fiecare are dreptul să se manifeste cum doreşte şi să aleagă dacă lasă sau nu pe alţii să ia parte la acest lucru.

Astfel se demonstrează încă o dată că în viaţa de sportiv trebuie să existe un echilibru între carieră şi familie, pentru că doar acesta aduce rezultate pe termen lung. Ar fi fost cariera lui Roger la fel de strălucitoare fără Mirka lângă el? Acest lucru nu îl vom ştii niciodată…

O nouă stea în tenisul feminin?

            În ultimul sfert de finală feminin de la Australian Open am asistat cu toţii la o mare surpriză, eliminarea Serenei Williams de către mai tânăra sa compatrioată Sloane Stephens 3-6 7-5 6-4.

            Nimeni nu îi dădea nici o şansă lui Sloane, care fusese învinsă de Serena acum două săptămâni la Brisbane destul de clar. Însă de data aceasta lucrurile au stat altfel. Serena a împărţit covrigi la aproape fiecare meci şi se părea că vom asista la o întâlnire şoc în semifinale între Serena şi Vika. Cu o victorie în acel meci Serena ar fi redevenit nr 1 mondial şi pe hârtie. Dar nu a fost să fie.

            Plecată cu prima şansă în acest meci, Serena a părut de multe ori că îşi desconsideră adversara. A câştigat primul set şi se părea că lucrurile merg bine pentru ea. Însă o accidentare minoră la spate la 4-3 în setul 2 a dus la schimbarea situaţiei. Pe parcurs ce jocul continua, Serena şi-a revenit, motiv pentru care nu ar trebui să dea vina pe accidentare pentru înfrângere.

            Tânăra Sloane a servit în setul al doilea la 5-3 pentru set, dar nervii nu au ţinut-o. Destinul meciului putea fi scris la 5-5 când Serena a avut minge de break şi ipotetica şansă de a servi apoi pentru set. Serena, însă, a aşteptat prea mult greşeala adversarei, care a salvat mingea de break cu o minge câştigătoare foarte bună; imediat la 6-5 setul se putea duce în tiebreak, dar din nou pe Serena nu au ţinut-o nervii, ea rupând şi racheta.

            Setul al treilea a fost aproape identic. Serena a servit pentru 5-3, dar s-a ajuns la 4-4, unde a avut, din nou, şansa de a face break, dar nici de data aceasta nu a putut, pierându-şi şi serviciul într-un mod lamentabil în următorul game, şi implicit meciul. Interesant este că până la acest meci Serena nu îşi pierdu-se deloc serviciul în turneu.

            Aşa cum au spus mulţi, acest meci poate reprezenta trecutul şi viitorul tenisului american şi nu numai. La doar 19 ani Sloane Stephens se află într-o semifinală de turneu major, unde va juca în compania liderei mondiale Victoria Azarenka. Da, mulţi ar putea spune că americanca a avut un culaor destul de accesibil până în sferturi: Halep, Mladenovic, Robson( obosită după maratonul cu Petra), Jovanovski- acestea clar nu sunt nume mari, dar în meciul cu Serena a ştiut cum să joace în momentele importante. Nu s-a lăsat intimidată de accidentarea adversarei, la mingile de break a căutat să facă punctul nu să-l aştepte şi a crezut în şansa ei. 

            Cu această performanţă ea va ajunge în primele 20 de jucătoare ale lumii, dar mai important decât ceea ce va face în semifinale este modul cum va gestiona acest moment începând de luni. Au mai existat jucătoare care la vârste fragede au ajuns în semifinale sau finale, au eliminat jucătoare mari dar s-au stins pe parcurs. 

            În 2007 la Roland Garros, la doar 18 ani Nicole Vaidisova ajungea în semifinale învingându-le pe rând pe Amelie Mauresmo-nr 1 în acel moment şi pe Venus Williams, fiind la două puncte de finală în meciul cu Svetlana Kuznetova.  Însă acel moment a fost doar o sclipire, rezultatul nefiind confirmat, ceea ce a dus la o retragere prematură din tenis.

            Un alt exemplu este Sorana Cîrstea. Da. Ştiu că mulţi mă vor critica pentru această afirmaţie, dar îmi asum riscul. În 2009, la aproape 20 de ani, Sorana ajungea în sferturi la French Open, fiind învinsă de Samantha Stosur în sferturi. Pe parcurs le elimina-se după meciuri gremele pe Caroline Wozniacki dar mai ales pe Jelena Jankovic (9-7 în decisiv). Acel an a fost cel mai bun pentru Sorana, care de atunci nu a mai reuşit nici o performanţă notabilă (ca parcurs) într-un Grand Slam. A bătut jucătoare ca Na Li, Samantha Stosur, dar aceste rezultate nu au avut continuitate. Sorana este tânără,  mai are timp să realizeze ceva dar confirmarea nu a venit imediat.

            Caroline Wozniacki este un alt nume care nu a confirmat. Daneza a ajuns în prima sa finală majoră în 2009 la US OPEN,  la doar 19 ani, o finală pierdută în faţa lui Kim Clijsters. În acel moment, daneza era clasată în primele 10 jucătoare ale lumii şi finala a fost primul său rezultat major. A ajuns pe locul 1 în lume, unde a stat mai multe săptămâni decât Sharapova, Clijsters şi Venus în total, motiv pentru care a fost criticată că este un lider mondial nemeritat. Rezultatele din ultima perioadă adâncesc perioada de criză a danezei, ultimul său rezultat important într-un turneu major fiind semifinala din 2011 de la US OPEN. 

            Sigur, exitstă şi celelalte situaţii când jucătoare tinere au reuşit să confirme: Martina Hingis, Jennifer Capriati, Steffi Grff sau Justine Hnein sunt doar câteva dintre ele.

Sloane Stephens are bagajul tehnic pentru a avea rezultate: un serviu bun (ajutată şi de înălţime), lovituri excelente, forţă şi mai ales dorinţa de afirmare. În tot acest proces un rol important îl va avea psihicul, anturajul şi gestionarea acestor momente de euforie. Doar timpul ne va spune daca Sloane Stephens va avea rezultate importante sau va rămâne la statutul de mare speranţă a tenisului mondial. 

Sportivi care s-au retras prea devreme

Lumea sportului este o lume plină de strălucire, de succese dar în spatele tuturor performanţelor stau multe ore de muncă şi sacrificii. Acestea din urmă îi fac pe unii sportivi să renunţe prea devreme la sportul de performanţp o dată ce au realizat mari rezultate sau din cauza unor accidentări.

Bjon Borg- În ciuda unei cariere scurte, Bjon Borg, este considerat unul din cei mai mari jucători de tenis din toate timpurile. În perioada 1974-1981, suedezul a jucat 16 finale de Mare Slem, câştigând 11 dintre ele- 6 titluri  Roland Garros şi 5 trofee pe iarba londpneză de la Wimbledon.  Borg a câştigat 101 de titluri la simplu, fiind numit în 5 ani consecutivi jucătorul anului de către ATP în perioada 1976-1980. În 1982, după ce a jucat doar turneul de la Monte Carlo, şi-a anunţat retragerea în ianuarie 1983 la doar 26 de ani. A revenit în circuit la începutul anilor 1990 dar revenirea nu a avut impactul dorit.

Justine Henin- Cu 43 de titluri la simplu, 7 turnee de Mare Slem şi o medalie de aur în 2004 la Atena, Justine Henin şi-a asigurat locul în istoria tenisului. În mai 2008, fiind nr 1 mondial, a anunţat că se trage din tenis, ştire ce a uimit întreaga lume a tenisului. Doar 16 luni mai târziu Henin a revenit pentru scurt timp în circuit în 2010, jucând două finale la Australian Open şi Brisbane , ambele pierdute, la Serena Williams şi Kim Clijsters. În ianuarie 2011, la vârsta de 28 de ani, Henin a fost forţată să se retragă din cauza unei accidentări la cot.

Nicole Vaidisova- Deşi nu a câştigat nici un titlu, jucătoarea cehă Nicole Vidisova , a fost sfertfinalistă la Wimbledon şi semifinalistă la Roland Grros  şi Australian Open în perioada 2006-2007. Pe 9 august 2006, la doar 17 ani, trei luni şi două săptămâni, a devenit a 12 a cea mai tânără jucătoare din circuit care ajunge în top 10. Cel mai bun loc ocupat de Nicole, a fost locul 7 ocupat pe 14 mai 2007. În martie 2010 şi-a anunţat retragerea ca urmare a lipsei de interes pentru tenis. Pe 17 iulie 2010 s-a căsătorit cu compatriotul său Radek Stepanek.

Dinara Safina- Fostă nr 1 mondial, Dinara Safina a anunţat în martie 2011 că se va retrage pentru un timp din tenis din cauza problemelor de sănătate, în special probleme la spate.  Câştigătoare a 12 titluri WTA, medaliată cu argint la Beijing, finalistă la Australian Open în 2009 şi Roland Garros în 2008-2009, Dinara a fost criticată în dese rânduri de faptul că ocupa poziţia de lider în clasament fără a câştiga vreun Mare Slem şi din cauza psihicului foarte labil. Deşi fratele său, Marat Safin a anunţat în presă că decizia ei este una definitivă, Dinara a anunţat pe twitter că nu a luat această decizie. Dinara şi fratele său Marat sunt singurul tandem soră-frate care au fost la un moment dat nr 1 mondial.

Kim Clijsters- Belgianca, fost nr 1 mondial, a câştigat în cariera sa 41 de titluri de simplu WTA. Are în palmares 4 turnee de Mare Slem (3 US OOPEN şi 1 Australian OPEN) şi 3 Turnee ale Campioanelor. Kim a surprins pe toată lumea în mai 2007 , când după o înfrângere la Varşovia, a anunţat că se retrage din acel moment în competiţii. În iulie 2007 s-a căsătorit cu baschetbalistul american Brian Lynch iar în februarie 2008 a născut-o pe fiica lor Jada. Ca urmare a invitaţiei de a juca un demonstrativ la Wimbledon pentru inaugurarea acoperişului, Kim a anunţat în mai 2009 că va reveni la turneele de la Montreal şi Cincinanti pentru a participa la US OPEN. Kim nu doar că a participat, dar a şi reuşit să câştige turneul american atât ăn 2009 dar şi în 2010. Ultimul său titlu câştigat este Australian Open 2011. Cariera lui Kim s-a încheiat în turul 2 la US OPEN 2012, fiind învinsă de Laura Robson din Marea Britanie..

Mario Ancic- Croatul, câştigător a 3 turnee de simplu şi 5 de dublu, a impresionat lumea tenisului în 2006 când a reuşit să ajungă pe locul 7 în lume.În 2004 împreună cu Ivan Ljubicic a câştigat medalia de bronz la Olimpiada de la Atena , pentru ca în 2005 să contribuie la câştigarea Cupei Davis de către Croaţia, pentru prima dată în istorie. Datorită jocului bun pe iarbă, Ancic a fost numit Noul Goran(datorită lui Ivanisevic, câştigător în 2011 la Wimbledon) dar şi Super Marion. În 2007-2008 a lipsit la multe turnee din cauza unor accidentări minore dar mai ales din cauza mononucleozei de care a suferit. Deşi a mai participat la câteva turnee, rezultatele slabe l-au făcut în februarie 2011 să-şi anunţe retragerea, din cauza urmărilor mononucleozei. Pe 23 februarie 2011, cu ochii în lacrimi Ancic a ţinut o conferinţă de presă la clubul de tenis Firule spunând: Inima a vrut, dar corpul nu a mai putut, acesta este cel ami greu moment din viaţa mea. Niciodată nu am fugit de responsabilităţi,  întotdeauna am căutat perfecţiunea, şi câmd am realizat că corpul meu nu mă mai poate ajuta să joc tenisul pe care doresc, aceasta a fost singura soluţie. În 2008 a absolvit facultatea de drept , cu teza intitulată: ATP Ieri, azi şi mâine, descriind fondarea şi organizarea circuitului profesionist.

Fernando Gonzalez- Chilianul în vârstă de 31 de ani este ultimul venit pe lista retraşilor. Fost nr 5 mondial, chilianul a câştigat 11 titluri ATP, a fost finalist la Australian Open în 2007 şi are în palmares 3 medalii olimpice:aur la dublu în 2004, argint la simplu în 2008 şi bronz la simplu în 2004. Este unul din puţinii jucători care au jucat sferturi de finală la toate cele 4 turnee de Mare Slem. Mulţi specialişti au spus de-a lungul timpului că chilianul are unul din cele mai bune lovituri de dreapta din istorie. Pe 9 februarie 2012 a anunţat că turneul de la Miami va fi ultimul din carieră. Decizia de retragere este urmarea deselor accidentări din ultimul timp în special la genunchi şi spate.

Avancronica sferturilor de finală masculine de la Australian Open

Primul turneu de Mare Slam al anului, Australian Open, a ajuns, cu pasşi repezi, în a doua săptămână de concurs. În acest an surprzele nu au fost unele majore, favoriţii impunându-se în cele mai multe cazuri. Printre eliminările timpurii pot fi amintiţi Juan Martin Del Potro, eliminat de Chardy în turul trei, în timp ce la fete Petra Kvitova, favorită 8, a părăsit competiţia încă din turul doi fiind învinsă de tânăra britanică Laura Robson.

Astfel s-au stabilit sferturile de finală ale turneului:

David Ferrer- Nicolas Almagro

Novak Djokovic- Tomas Berdych

Roger Federer- Jo Wilfred Tsonga

Andy Murray-Jeremy Chardy

Primul sfert de finală de pe tabloul masculin va fi  o afacere 100 % iberică între David Ferrer şi Nicolas Almagro. Cei doi jucători au ajuns în această fază a competiţiei fără prea mari eforturi. David a trecut pe rând de Rochus, Smysezck, Bagdadis si Nishikori pierzând doar un set pe drum. Nico a avut probleme majore doar în primul tur când a câştigat în 5 seturi în faţa americanului Johnson, pentru ca apoi să treacă fără probleme de Gimeno Traver, Janowitz şi Tipsarevic, ultimul  retrăgându-se după doar un set din cauza unei accidentări. Cei doi spanioli s-au întâlnit de 8 ori din 2009 încoace, Ferrer impunându-se de fiecare dată. David, care începând de săptămâna viitoare va fi pe locul 4 în clasamentul mondial, a câştigat în acest sezon la Auckland şi a jucat semifinale la Doha.

Cel de al doilea sfert de finală masculin este, cu siguranţă şi cel mai interesant. Liderul mondial, Novak Djokovic, îl va întâlni pe cehul Tomas Berdych. Nole nu a jucat nici un turneu de pregătire înainte de Australian Open, jucând doar Cupa Hopman. Sârbul nu a avut probleme în primele trei tururi cu Mathieu, Harrison şi Stephanek, dar a trcut prin mari probleme cu Wawrinka în optimi, reuşind să se impună cu 12-10 în decisiv după peste 5 ore de joc. Djokovic a început slab acel meci, fiind la 2 puncte de a fi condus cu 0-2 la seturi, dar a renăscut din nou, pentru a nu ştiu câta oară.  Chiar şi în decisv, elveţianul a fost aproape de a servi pentru meci, însă experienţa liderului mondial şi-a spus cuvântul. Ca şi Djokovic, Berdych a avut un parcurs lejer, nepierzând nici un set cu Russell, Rufin, Melzer şi Anderson. Însă acest sfert de finală va fi adevăratul test pentru ceh, căruia îi plac meciurile mari, el eliminându-l pe Federer în sfertturi la US OPEN. Cei doi s-au mai întâlnit în turneele majore de două ori în ultimii 4 ani, scorul fiind egal 1-1. Cred că, dacă este cineva care poate să-l oprească pe Djokovic din drumul spre finală, acela este Berdych.

Al treilea sfert de finală este, cu siguranţă, cel mai dezechilibrat dar şi cel mai surprinzător. Francezul Jeremy Chardy este surpriza din acest an de pe tabloul masculin. El l-a învins în turul 3 pe Del Potro în 5 seturi iar în optimi a trecut de italianul Seppi. El va avea o misiune grea în faţa câştigătorului de la US OPEN, Andy Murray fiind, alături de Berdych şi Federer,  printre jucătorii care nu au pierdut nici un set şi sunt cei mai odihniţi.  Cei doi se vor întâlni pentru a şasea oară în carieră, scorul fiind 5-1 pentru scoţian, care însă a pierdut ultima dintre aceste confruntări.

Ultimul sfert de finală îi aduce faţă în faţă pe elveţianul Roger Federer şi frnacezul John Wilfred Tsonga. Devenit un clasic al turneelor majore în ultimii ani, cei doi pot oferi un meci spectaculos oricând. Cvadruplu câştigător la Melbourne, Federer a avut un parcurs bun până acum, eliminând uşor jucători ca Paire, Davydenko, Tomic sau Raonic. Elveţianul nu şi-a pierdut deloc serviciul în aceste patru meciuri. Meciul cu Tsonga se anunţă a fi însă altceva. Francezul, cunoscut pentru inconstanţa sa, a declarat în repetate rânduri că-şi doreşte un titlu major, iar Australian Open ar putea fi cel mai accisibil, el jucând o finală aici în 2008. Francezul a trecut pe rând de Llodram Soeda, Kavcic şi Gasquet, pierzând doar un set în compania compatriotului său. În cele 10 întâlniri directe Tsonga s-a impus de 3 ori, cea mai răsunătoare victorie fiind cea de la Wimbledon 2011, când s-a impus de la 0-2 la seturi pentru elveţian.   

Cele patru meciuri se anunţă a fi mai mult sau mai puţin interesante, organizatorii bucurându-se cu siguranţă că principalii favoriţi se află încă în competiţie.Primele două sferturi se vor juca marţi, urmate miercuri de ultimele două meciuri.