Neputinţa "extratereştrilor"

A fi fan Barcelona în aceste zile nu este simplu. Meciurile din ultima perioadă ale echipei catalane au arătat o faţă nouă însă în acelaşi timp foarte neplăcută. Rezultatele slabe din ultima vreme îngrijorează pe oricine, dar mai presus de acestea cred că ar trebui să ne intereseze mai mult jocul prestat, unul foarte slab, necaracteristic acestora.

Cum s-a ajuns în această situaţie?

Totul a început cu problemele de sănătate ale antrenorului Tito Villanova. Recunosc că în vară când l-a înlocuit pe Guardiola îmi puneam întrebarea Ce caută ăsta aici? Chiar vrea să antreneze, el fiind doar secundul lui Pep? Rezultatele din debutul sezonului au arătat că Tito şi-a făcut bine lecţiile, echipa jucând la fel ca în sezoanele precedente. Chiar dacă a pierdut Super Cupa în august, rezultatele ce au urmat au arătat că merită să fie pe banca Barçei. Însă, reapariţia problemelor de sănătate au făcut ca prezenţa sa pe banca echipei să fie tot mai sporadică, totul culminând cu plecarea sa la New York, în poate, cea mai importantă perioadă a sezonului.

La început echipa a jucat bine, spunându-se că poate juca şi singură, secundul Roura fiind doar de decor. Cu echipele mici poate o merge acest lucru dar cu echipele mari s-a văzut că echipa are nevoie de un antrenor cu experienţă şi cu autoritate în faţa jucătorilor.

Diferenţa mare din campionat le permite jucătorilor să abordeze diferit meciurile, astfel că pentru ei, acum după eliminarea din Cupă, obiectivul principal rămâne Liga Campionilor, un vis aproape imposibil.

Dacă înainte de turul cu Milan, majoritatea aşa zişilor specialişti ai fotbalului de la noi, spuneau că catalanii se vor califica lejer, s-a văzut clar că nu au avut dreptate. Dar pe lângă rezultat, pe mine ca fană a Barcelonei m-a deranjat jocul de la Milano, un joc aproape inexistent, cu o echipă care în unele momente exprima pe teren doar neputinţă şi frustrare. Lipsa de idei în joc a continuat şi în returul cu Real Madrid, când absolut nimic nu a mers de la celebrele pase rapide până la luciditatea jucătorilor. Doar cu o posesie mare nu se poate câştiga un meci cu Milan sau Real Madrid.

Dar de unde acestă lipsă de idei la o echupă care inventa la fiecare meci ceva nou?

Echipa are nevoie de mai mulţi jucători pe bancă de aceaşi valoare ca titularii. Tot greul sezonului l-au dus 11-13 jucători, restul având apariţii pasagere. Este inacceptabil ca într-o echipă de nivelul Barcelonei să ai atât de puţini jucători de valoare la dispoziţie pe bancă şi să te bazezi doar pe titulari. Un jucător ca Alexis Sanchez nu are ce căuta la Barcelona; singurul jucător de atac de valoare de pe bancă ar fi Villa, care însă a avut probleme medicale în acest an plus mult comentatul conflict cu Messi. Dacă aş fi Rossell l-aş vinde pe Alexis în vară, i-aş împăca pe Messi cu Villa, dacă spaniolul ar mai rămâne, sau în cel mai rău caz aş aduce un atacant de gura porţii la echipă care ştie să tragă şi din afara careului. Se ştie că Barcelona nu este Real Madrid la transferuri, şi nu investeşte milioane, însă pentru un atacant adevărat ar trebui să facă acest lucru.

O altă problemă în acest sezon a fost apărarea. Aproape că nu a existat meci în care catalanii să nu ia gol, chiar şi cu echipe mediocre. Valdez a anunţat că va pleca în vară, şi sper ca şefii clubului să aducă un portar tânăr şi de valoare, pentru că Pinto nu are valoare de titular. De asemenea, echipa are nevoie de cel puţin un fundaş. Chiar dacă Puyol şi-a prelingit contractul catalanul nu mai este tânăr şi în acest sezon a avut multiple probleme de sănătate. Lipsa vigorii s-a văzut şi aseară la primirea celui de al doilea gol. 

Un aspect important este Jordi Roura. Secundul secundului, aşa cum este supranumit, nu poate fi un antrenor cu personalitate în faţa atâtor vedete şi acest lucru se vede. Nu poţi aştepta permanent pe bancă un semn de la New York de la Tito. Atât în meciurile cu Real dar şi în meciul cu AC Milan s-a văzut clar că este depăşit în situaţia în care echipa este condusă neştiind cum să reacţioneze, făcând de cele mai multe ori schimbări târzii, hilare şi neinspirate. Cred că situaţia antrenorului în lipsa lui Tito a fost manageriată greşit. Consider că era mai util pentru echipă aducerea unui antrenor cu experienţă chiar şi doar pentru 6 luni. Tito nu ar fi fost demis ci trimis doar în concediu pentru a-şi rezolva problemele de sănătate iar în vară ar fi revenit la conducerea echipei. Această situaţie dute-vino nu este benefică pentru nimeni. Se spune că Rossel se va duce în America după antrenor pentru returul din Liga Campionilor..cred că nu este de nici un folos iar jucătorii ar fi mai bulversaţi.

Pe lângă toate cele amintite FC Barcelona trebuie să schimbe neapărat ceva la jocul său. Posesia şi pasele, uneori exasperante, nu mai sunt suficiente. Trebuie introdus ceva nou în sistemul de joc. Echipa arată în acest moment groaznic. Jocul este foarte slab, jucătorii sunt obosiţi, supra saturaţi şi lipsiţi de  luciditate în meciurile importante.

 Ca fană a catalanilor mi se pare imposibil în acest moment o remontare a scorului cu AC Milan, nu neapărat din perspectiva scorului ci a jocului iar în acest moment ne rămâne doar campionatul, pe care Barca nu are voie să-l piardă.

Iată, că şi o echipă care a câştigat tot ceea ce se punea câştiga într-o perioadă de 5 ani se poate clătina din temelii. Poate este vremea unor schimbări....

Reîntoarcerea regelui zgurii

28 iunie 2012. Ziua pe care toţi fanii tenisului nu o vor uita niciodată. Ziua în care a avut loc una din cele mai mari surprize din istoria modernă a tenisului. Ziua în care avea să înceapă una din cele mai lungi aşteptări din lumea sportului.

Da, aşa cum poate aţi ghicit, este ziua în care Rafael Nadal a fost învins în turul secund la Wimbledon de cehul Lukas Rosol, locul 100 în clasamentul mondial la acea dată. Acest meci avea să fie ultimul pentru iberic într-o perioadă de 7 luni, perioadă în care a lipsit de la multe turnee, cele mai importante fiind: Jocurile Olimpice de la Londra (trebuia să fie port drapel al Spaniei), US OPEN, Turneul Campionilor şi Australian Open.

Această pauză cauzată de problemele sale la genunchi l-au făcut pe Rafa să ajungă pe locul 5 în lume, loc unde nu a mai fost din mai 2005.

Deşi în trecut Rafa a mai avut probleme la genunchii săi, pauza nu a fost niciodată atât de mare. O pauză care a dat multora de gândit. Cei mai optimişti fani aşteptau o reîntoarcere cât mai rapidă, însă aşteptarea s-a prelungit, enorm de mult chiar şi pentru adversari care-i duc dorul. Cârcotaşii din lumea tenisului au pus lipsa spaniolului din competiţii pe seama unei presupuse suspendări de 6 luni pe motiv de dopaj din partea ATP, însă toate acestea au rămas doar la stadiul de zvon.

Într-un final aşteptarea a luat sfârşit. Nadal va reintra în circuit pe suprafaţa sa favorită, zgura, la Vina del Mar în Chile, turneu la care nu a mai participat niciodată. Acest turneu va fi urmat de cele din Brazilia şi Mexic. Încă nu se ştie dacă Rafa va participa la Indian Wells şi Miami, turnee pe hard.

La ce ne putem aştepta după 7 luni de absenţă?

Spaniolul a declarat în repetate rânduri că esenţial este să-şi recapete forma fizică şi nu este neapărat interesat să câştige turnee, neavând mari aşteptări de la el în acest moment.

“Am nevoie de săptămâni de muncă în circuit. Aceasta e prima mea săptămână şi nu am aceleaşi obiective ca cele pe care le voi avea peste două luni. Trebuie s-o iau încet şi să fiu suficient de realist ca să înţeleg că lucrurile nu vor sta la fel de bine ca înainte de accidentare. Trebuie să am răbdare.”

 Turneul de la Vina del Mar este unul destul de slab, turneu la care cei mai importanţi jucători care vor lua startul sunt Rafael Nadal, Juan Monaco sau Jeremy Chardy. Septuplul campion de la Roland Garros va debuta miercuri la simplu în turneul chilian în compania argentiniuanului Del Bonis, acesta trecând în trei seturi de compatriotul Pella în primul tur.

Pentru a-şi reintra în formă ibericul participă şi pe tabloul de dublu, unde împreună cu argentinianul Juan Monaco sunt favoriţi 2. În primul tur ei au trecut, marţi seara,  destul de lejer, 6-3 6-2, de cehii Cernak/Dlouhy. Meciul a arătat un Nadal mai grăsuţ decât de obicei(probabil din cauza perioadei de inactivitate) şi un pic mai lent , dar un jucător cu o mare poftă de joc şi care nu şi-a pierdut principalele sale arme:serviciul şi lovitura de dreapta.

"Dublul este mai puţin agresiv. Vom vedea mâine la simplu. Dar e un sentiment bun să fiu din nou pe teren"

Rafa este considerat de toţi cel mai bun jucător de zgură din istorie. Ibericul a câştigat 36 de turnee pe suprafaţa roşie (254 de victorii şi doar 19 înfrângeri în cariera sa ), cu un procentaj uimitor- 93 % , printre cele mai importante numărându-se: 7-Roland Garros, 8-Monte Carlo şi 7- Roma, Toţi “nadaliştii” se aşteaptă, însă ca Rafa să câştige acest turneu, care în mod normal nu ar trebui să îi pună probleme deloc. Dacă spaniolul va fi învins de un jucător mult mai slab clasat în aceste trei turnee sud-americane fanii tenisului şi specialiştii săi vor pune sub semnul întrebării o posibilă reîntoarcere a sa la forma şi rezultatele care l-au consacrat.

Există o zicală: Cu răbdare treci şi marea! Răbdare este cuvântul care trebuie avut în vedere în acest moment de toţi în ceea ce îl priveşte pe Rafa. Doar timpul ne va spune care este (dacă este una) diferenţa dintre vechiul şi noul Rafael Nadal.

Vamos Rafa!