Sorana Cîrstea,
cea mai bine clasată jucătoare din România, este şi cea mai mediatizată
jucătoare de la noi, chiar dacă uneori i se acordă mai multă atenţie decât ar
trebui.
Având privilegiul de a se naşte într-o familie cu o
situaţie financiară peste medie, românca a beneficiat de toate facilităţiile pentru a face
performanţă. Poate tocmai lipsa sacrificiilor pe care unii le-au făcut pentru a
ajunge în top, o fac să nu conştientizeze că ar trebui să pună tenisul pe
primul plan şi să lase viaţa extrasportivă pentru mai încolo.
Ajunsă în echipa Adidas unde a avut toate condiţiile
pentru a face performanţă, Sorana alternează momentele bune cu cele rele.
Fizicul şi loviturile pe care le are ar trebui să o ajute să urce în top, dar
niciodată nu a ajuns în top 20 deşi a fost de multe ori aproape.
Cei care
mă cunosc ştiu că nu sunt fana Soranei. Aproape deloc. Dar nu întotdeauna a
fost aşa. Ca şi în cazul echipei naţionale de fotbal m-am săturat să aştept de
la ea constanţă, modestie şi rezultate. Doar eu ştiu cât de ferictă am fost
când le-a învins pe Wozniacki şi Jankovic la Roland Garros sau când a câştigat
la Tashkent. Însă acele rezultate nu au fost confirmate ulterior...
Atenţia
media care i se acordă a făcut-o să se învârtă în cele mai selecte cercuri din
tenisul feminim. Dacă la începutul senioratului se declara cea mai bună
prietenă a lui Wozniacki, deşi nu am auzit niciodată de la daneză asta, acum
Sorana s-a împrietenit cu o altă jucătoare care punctează cel mai mult doar la
impresie artistică, Ana Ivanovic. Sârboaica are un Mare Slam şi e fost nr 1
mondial, dar perioada sa de glorie s-a dus aşa cum a şi venit. Inconstanţa de
pe terenul de tenis s-a datorat şi vieţii personale din afara terenului una
destul de dezorganizată, ea schimbând iubiţii ca pe rachete, ca să rămânem la
tenis.
Această
mare prietenie de care Sorana aduce aminte, în aceste zile, pe blogul WTA nu
este benefică româncei dar nici sârboaicei. Există un proverb românesc "Spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun
cine esti!" Acesta se aplică foarte bine celor două.
Întrebată
ce ar lua pe o insulă pustie Sorana a declarat fărără ezitare că pe Ana. Ea a
declarat că au multe lucruri în comun de la mediu , educaţie şi familie. Şi
totuşi...dacă au atâtea lucruri în comun de ce nu fac şi performanţă? Ar trebui să fie un ţel comun în care să se
sprijine.
Nu ştiu
dacă aţi observat dar am urmărit evoluţia celor două când sunt la acelaşi
turneu. De obicei cât avansează una avansează şi cealaltă. Aşa a fost cazul şi
azi noapte. Sorana a fost învinsă de Jankovic iar Ana de Errani, meciuri în
care ar fi trebuit să bată dacă erau cu gândul
la tenisul. Probabil Sorana sărbătorit prea mult victoria cu Kerber,
altfel nu se explică câştigarea a patru gameuri în tot meciul, cu o jucătoare
care nu este în formă. Venită la Linz anul trecut în clubul Ana- Sorana, Tamira
nici ea nu se regăseşte în acest an...
În
acelaşi interviu de pe situl WTA a mai fost întrebată cine ar vrea să fie
pentru o zi. Răspunsul său Rihanna demonstrează că într-adevăr lumea ei e una a
distracţie. Rihanna a fost modestă la începuturile carierei, provenind dintr-o
familie săracă, dar imediat ce faima a cuprins-o viaţa sa s-a schimbat şi nu
tocmai în bine, fiind acum permanent în atenţia presei de scandal. E adevărat
că a menţionat că ar vrea să poarte o discuţie cu Ayrton Senna sau prinţesa
Diana, care au lăsat mai mult în urma lor, dar şi atunci a treia persoană
amintită a fost Rihanna.
Nu pot
spune că celelalte jucătoare sunt constante în evoluţiile lor. Monica, Irina,
Simona au făcut şi ele la rândul lor prostii dar măcar ele nu încearcă să fie
mereu în atenţia presei în toate felurile. Sorana este o jucătoare talentată
dar doar cu talent nu faci nimic. Munca ocupă un loc important. Nu zic că nu
munceşte fzic şi tactic dar trebuie să lucreze la psihic şi să înţeleagă că
doar cu o victorie nu ajunge nicăieri ci doar prin constanţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu